vineri, 7 octombrie 2011
Day 1.1 S-a furat cea mai urata bicicleta din Copenhaga!
Cine stie, cunoaste. Imposibil sa nu fi auzit de bicicleta mea pana acuma....si totusi s-a furat. Miracles do happen. Voi aprinde o lumanare pentru nefericitul care s-a ales cu "detectorul de stres". RIP.
sâmbătă, 16 iulie 2011
Day 4
Copenhaga, iulie 2011
"It's not down on any map. True places never are."
"Sa nu-ti faci iluzii ca-ti voi scrie in fiecare zi. Am descoperit blogul si imi spun povestile acolo. Promit insa sa pastrez dulcegariile pentru tine, my old friend [...].
M-am mutat in Lyngby (i hope i got that right) acum aproximativ 4 zile.
Pe la 17:30 m-am hotarat si eu sa plec spre gara. M-am incapatanat sa iau bicicleta cu mine. Ti-am zis de bicicleta? I think i did. E destul de populara pe aici.
Aveam un troller destul de mare (de la Bunica) in care am pus toate lucrurile "perisabile"-gen cana de la Betty, rama foto din liceu, camera foto, camera video, si altele. Am luat deci in spate rucsacul vechi, umplut pana la refuz, am reusit cumva sa inghesui si rucsacul mic in el, am legat trollerul de bicicleta cu 2 elastice si o esarfa, si am luat-o incet, incetinel, incetisor spre gara. Pe bicicleta faceam 10 minute pana la gara, luand drumul din padure...le langa, am facut 10 doar traversand strada. Pana am ajuns in parc mi-a cazut de 3 ori valiza. Curgeau apele pe mine, am schimbat 5 nuante la fata, m-am bucurat ca nu am auzit sunet de cioburi, si am zis: "Man, this is it!" ...si am incercat sa dau jos rucsacul ca sa ridic valiza, dar odata cu rucsacul am reusit sa dau jos si acel obiect de factura feminista folosit in timpul zilei*...acelasi care mi-a facut probleme si la vama. Epic.
Iata-ma deci in padure, cu rufele-n drum, ramasa acum si braless.
"Ce ghinion!" zisai eu scarpinandu-ma in cap, fara sa ma gandesc ca nici macar la jumatatea drumului nu ajunsesem. La nevoie, insa, devii inventiv. Am dat, deci, jos esarfa, am deznodat elasticele, si am remorcat trollerul de fundul bicicletei cu ajutorul esarfei mele preferate, care acum are 3 gauri. De parca nu era suficient de cald, am luat hanoracul pe mine, am pus rucsacul inapoi in spate si m-am urcat inapoi pe bicicleta. In cinci minute am fost la gara.
And again...Danemarca nu-i ca Romania. La ei trenurile sunt underground, asa ca a trebuit sa o iau cu toate rufele pe scari, fapt pentru care am pierdut trenul.
Am ajuns in celalalt capat al peronului cu lacrimi in ochi si am constatat ca aveam lift.
Am pierdut si urmatorul tren; am cerut informatii in engleza si mi s-a raspuns in daneza. Pana sa imi directionez toate bagajele spre cea mai apropiata usa, usa s-a departat de mine.Urmatorul tren a venit cu aproape o ora intarziere, pentru ca in Suedia a fost pana de curent. A venit intr-un final si am urcat in el cu viteza luminii. Am coborat la Norreport si am inceput sa alerg dealungul peronului in culmea extazului, ca invatasem trucul cu liftul. Liftul era stricat, asa ca a trebuit sa o iau in sus pe scari cu toate lucrurile in spate...apoi iar in jos, ca doar trebuia sa schimb magistrala, nu?
Ma luptam cu gandul de a merge la baie sa imi inchei socotelile deschise in padure, dar cum nu aveam cu cine lasa bicicleta, am dat pas. Domnul sa-l pazeasca pe cel care mi-ar fura mie bicicleta, ca si-ar rupe gatul pe ea. Are nevoie de instructiuni speciale. Saua se misca, are o roata dezumflata, e ruginita toata si lantul sare cand ti-e lumea mai draga.
Cinci minute mai tarziu am urcat in tren si am ajuns vie in Lyngby."
__________________
* Prietenii stiu de ce
"It's not down on any map. True places never are."
"Sa nu-ti faci iluzii ca-ti voi scrie in fiecare zi. Am descoperit blogul si imi spun povestile acolo. Promit insa sa pastrez dulcegariile pentru tine, my old friend [...].
M-am mutat in Lyngby (i hope i got that right) acum aproximativ 4 zile.
Pe la 17:30 m-am hotarat si eu sa plec spre gara. M-am incapatanat sa iau bicicleta cu mine. Ti-am zis de bicicleta? I think i did. E destul de populara pe aici.
Aveam un troller destul de mare (de la Bunica) in care am pus toate lucrurile "perisabile"-gen cana de la Betty, rama foto din liceu, camera foto, camera video, si altele. Am luat deci in spate rucsacul vechi, umplut pana la refuz, am reusit cumva sa inghesui si rucsacul mic in el, am legat trollerul de bicicleta cu 2 elastice si o esarfa, si am luat-o incet, incetinel, incetisor spre gara. Pe bicicleta faceam 10 minute pana la gara, luand drumul din padure...le langa, am facut 10 doar traversand strada. Pana am ajuns in parc mi-a cazut de 3 ori valiza. Curgeau apele pe mine, am schimbat 5 nuante la fata, m-am bucurat ca nu am auzit sunet de cioburi, si am zis: "Man, this is it!" ...si am incercat sa dau jos rucsacul ca sa ridic valiza, dar odata cu rucsacul am reusit sa dau jos si acel obiect de factura feminista folosit in timpul zilei*...acelasi care mi-a facut probleme si la vama. Epic.
Iata-ma deci in padure, cu rufele-n drum, ramasa acum si braless.
"Ce ghinion!" zisai eu scarpinandu-ma in cap, fara sa ma gandesc ca nici macar la jumatatea drumului nu ajunsesem. La nevoie, insa, devii inventiv. Am dat, deci, jos esarfa, am deznodat elasticele, si am remorcat trollerul de fundul bicicletei cu ajutorul esarfei mele preferate, care acum are 3 gauri. De parca nu era suficient de cald, am luat hanoracul pe mine, am pus rucsacul inapoi in spate si m-am urcat inapoi pe bicicleta. In cinci minute am fost la gara.
And again...Danemarca nu-i ca Romania. La ei trenurile sunt underground, asa ca a trebuit sa o iau cu toate rufele pe scari, fapt pentru care am pierdut trenul.
Am ajuns in celalalt capat al peronului cu lacrimi in ochi si am constatat ca aveam lift.
Am pierdut si urmatorul tren; am cerut informatii in engleza si mi s-a raspuns in daneza. Pana sa imi directionez toate bagajele spre cea mai apropiata usa, usa s-a departat de mine.Urmatorul tren a venit cu aproape o ora intarziere, pentru ca in Suedia a fost pana de curent. A venit intr-un final si am urcat in el cu viteza luminii. Am coborat la Norreport si am inceput sa alerg dealungul peronului in culmea extazului, ca invatasem trucul cu liftul. Liftul era stricat, asa ca a trebuit sa o iau in sus pe scari cu toate lucrurile in spate...apoi iar in jos, ca doar trebuia sa schimb magistrala, nu?
Ma luptam cu gandul de a merge la baie sa imi inchei socotelile deschise in padure, dar cum nu aveam cu cine lasa bicicleta, am dat pas. Domnul sa-l pazeasca pe cel care mi-ar fura mie bicicleta, ca si-ar rupe gatul pe ea. Are nevoie de instructiuni speciale. Saua se misca, are o roata dezumflata, e ruginita toata si lantul sare cand ti-e lumea mai draga.
Cinci minute mai tarziu am urcat in tren si am ajuns vie in Lyngby."
__________________
* Prietenii stiu de ce
vineri, 15 iulie 2011
Day 3
Day 3
Pe data de 7 am ramas singura acasa. Am scris cateva mailuri, am despachetat, mi-am aranjat toate lucrurile sub pat pe trei sectiuni: haine-utile-carti.
Apoi am iesit cu bicicleta, iar dupa 45 de minute am gasit plaja, in ciuda profetiei facute de Ioana. Mi-a cazut totusi de cateva ori (mai multe…dupa 8 am incetat sa numar). Oricum, rugged bike is better than no bike.
Plaja daneza, sau ce-am vazut eu din ea, e destul de salbatica: din strada dai in camp, apoi urmeaza o mica portiune de nisip (mai degraba namol), apoi marea, delimitate de niste drugi de lemn (God knows why, puteam sa ma impiedic si fara ajutor).
Pe o portiune destul de lunga, marea nu este prea adanca; am putut intra imbracata fara sa ma ud prea tare. Mai departe n-am intrat.
Seara am tras de Ioana sa mergem impreuna, si am nimerit in port, intre pescarusi. Prefer plaja.
7 iulie a fost ziua mea de reorientare. Pe 8 mi-am pierdut CV-ul. Imi place ca scrisesem in CV “an eye for details”, si totusi l-am cautat o dimineata intreaga. A trebuit sa imi fac altul, dar nu am iesit la “imparteala” pentru ca a plouat.
Imi place aici, desi so far am gasit doua aspecte ale vietii de calator: satisfactia de a calca pe pamantul altora, iar pe de alta parte un sentiment de intrainare fata de cei ramasi in urma, fata de tara natala si fata de tine insuti, vechiul “eu”. […]
Bruma de sentiment de apartenenta pe care am avut-o pana de curand, a fost inlocuita cu “declaratia de independenta” .[…]
Farmecul calatoriei mele este ca nu stiu niciodata cand se va termina, insa reusesc sa transform frica de esec intr-un rush de adrenalina, wich gives me strength to go on.
As I write, ma aflu intr-un lan de grau, langa o padure din satul Ganløse, la 27 de km de Copenhaga.
A fost o aventura sa ajung aici. Din Kastrup pana in Norreport am luat autobuzul 3 zone (!!!voi afla intr-o zi ce inseamna asta) pana la Hilton Hotel, apoi am gasit metroul. Metroul nu are conductor, merge programat pe calculator. Geez…am aflat abia dupa ce am coborat.
Am ajuns vie in Norreport, apoi la cabana. E liniste aici…un fel de liniste care nu dispare nici cand este zgomot…si crede-ma ca este.
Ne-am organizat, am spalat cabana, am spalat rufele cu detergent de vase si le-am agatat la uscat in pomi. (s-au organizat, au spalat cabana, au spalat rufele cu detergent de vase, si le-au agatat in copaci…eu notam in jurnal).
Si iata ca stau aici in lan, cu pantalonii murdari, alaturi de cel mai bun prieten al omului, as they say, care mi-a capsat amandoua mainile si mi-a ros si stiloul.
Cand voi avea bani de film, voi atasa si poze.
Day 2
Day 2,
Ganløse
Aeroportul este un fel de mall romanesc, numai ca la scara mai mare (zise coana’ Vasilica) si includea statia de metrou, autobuz un supermarket si magazine de suveniruri.
Ganløse
Anglia, Spania, Portugalia, Franta, Maroc, SUA, Taiwan, Elvetia sunt doar cateva din tarile pe care le vizasem initial pe harta mea marcata cu ata rosie all over.
Sunt in Danemarca de 4 zile deja. Am luat avionul din Viena la 7:55, cu 50 de minute intarziere. N-a fost loc de plictiseala. Desi n-am fost in centrul orasului, la 20 de minute cu metroul, am luat-o pe jos pret de 20 de minute si m-am oprit pe un camp izolat, cu pomisori mici, unde am petrecut in jur de 2 ore, apoi m-am intors in aeroport.Aeroportul este un fel de mall romanesc, numai ca la scara mai mare (zise coana’ Vasilica) si includea statia de metrou, autobuz un supermarket si magazine de suveniruri.
Mi-am dorit sa aud o limba straina and I am living da dream. Nu inteleg nimic din ce se vorbeste pe langa mine (dreamy as it might have been, m-a bagat in a lot of trouble in ultimele cateva zile). Cu doua ore inainte de imbarcare, m-am asezat pe banca langa o familie care vorbea spaniola si rusa combinat. Mi s-a parut amuzant.
A doua oara cu avionul a fost ceva mai uman. M-am uitat pe ecranul unde era afisata altitudinea si am vazut 8 km. M-am gandit ca daca dam de probleme, am timp sa imi vad filmul vietii in slow motion pana jos.
Apoi am inceput sa pierdem din altitudine deasupra oceanului si nu-mi mai puteam dezlipi ochii de geam. Am vazut intai insulele, apoi vasele de croaziera, care m-au dus cu gandul la planurile mele referitoare la Norvegia, apoi, pe masura ce coboram, vasele din port, apoi cate un caiac pe ici pe colo.
M-am trezit din visare cand am ajuns in aeroport…the biggest thing I’ve ever seen, unde nu am gasit nici un stand de informatii, telefonul nu mergeam si nu imi gaseam bagajele.
M-am dus sa schimb bani, sa vorbesc de la un telefon public.
Mda…Danemarca nu-i ca Romania. Mi-am schimbat10 euro in niste monede ciudate, fapt pentru care era sa o iau de par pe biata femeie de dupa ghiseu pentru ca mi-a dat “fise (nu vrei sa stii ce inseamna asta in daneza) gaurite”.
Intr-un final am iesit din aeroport, tarand literalmente bagajele dupa mine, pe punctual de a face o cadere nervoasa.
Afara ma asteptau Ioana si J.P.
Era soare afara, iar aeroportul era pe malul marii (de fapt…din Danemarca, in orice directie ai merge, nu faci mai mult de 50 de km pana la malul marii), asa ca am insistat sa mergem pe plaja, fara sa imi dau seama ca era 20:33 ora locala.
Am mers acasa, am povestit si ne-am culcat. Am avut un somn agitat […]
M-am trezit si era lumina. M-am uitat la ceas si era 4:30 AM. Brusc m-am simtit straina…si am incercat sa adorm la loc.
Am dormit putin pentru o persoana care fusese pe drumuri de 48 de ore…but as long as I have something to look for, I will not close my eyes.
joi, 14 iulie 2011
Jurnal de călătorie (partea I)
Aventura mea a inceput in urma cu cateva luni, cand am inceput sa visez sa plec. Impreuna cu o prietena am luat frumusel harta lumii la puricat si am ales Danemarca, care chiar nu suna excentric (sa vedeti pe unde a fost ea!) Astfel ne-am hotarat noi sa vizitam tarile nordice in cautarea Aurorei Boreale. Intotdeauna am visat sa merg intr-o tara a carei limba nu o inteleg...si iacata-ma-s pe pamantul fagaduintei, in fundul Danemarcei, langa autostrada care duce spre Germania, la 15 minute de Ikea.
Day 1 (plecarea)
06 iulie, 2011-Viena
"...but i still dream, and dreams do come true.
M-am ridicat azi dimineata din pat cu sentimentul ca poate o fac pentru ultima oara.
Plecarea nu a fost cum mi-am imaginat. Aproape ca n-am avut emotii. De fapt, sunt deja in Viena, fapt pentru care molfai un biscuit deasupra vechiului meu prieten (jurnalul de calatorie).
Sunt lucruri care se merita mentionate though. Dupa o ora de somn din 48alergate, strange things start to happen. E prima mea data cu avionul, asa ca am gasit oarecum socante unele proceduri, ca de exemplu episodul de la securitate (ce vintage suna), cand am scos tot ce aveam din buzunare, dar mi-a bipuit sutienul, si o domnisoara blonda a inceput sa ma pipaie in toate directiile in timp ce maica-mea si sor-mea holbau ochii la cativa metri departare.
Apoi urcarea in avion. Brusc m-am simtit foarte mica, iar cand avionul a decolat, am facut cea mai sincera rugaciune din viata mea.
Foarte corect scrie in Biblie despre <apele de sus si apele de jos>; simteam ca plutesc la sute de metri deasupra pamantului, intre doua straturi de nori.
Ma duc sa ma plimb in Viena cu 6 euro jumate in buzunar. Daca supravietuiesc zilei de azi, iti scriu din Copenhaga."
Day 1 (plecarea)
06 iulie, 2011-Viena
"...but i still dream, and dreams do come true.
M-am ridicat azi dimineata din pat cu sentimentul ca poate o fac pentru ultima oara.
Plecarea nu a fost cum mi-am imaginat. Aproape ca n-am avut emotii. De fapt, sunt deja in Viena, fapt pentru care molfai un biscuit deasupra vechiului meu prieten (jurnalul de calatorie).
Sunt lucruri care se merita mentionate though. Dupa o ora de somn din 48alergate, strange things start to happen. E prima mea data cu avionul, asa ca am gasit oarecum socante unele proceduri, ca de exemplu episodul de la securitate (ce vintage suna), cand am scos tot ce aveam din buzunare, dar mi-a bipuit sutienul, si o domnisoara blonda a inceput sa ma pipaie in toate directiile in timp ce maica-mea si sor-mea holbau ochii la cativa metri departare.
Apoi urcarea in avion. Brusc m-am simtit foarte mica, iar cand avionul a decolat, am facut cea mai sincera rugaciune din viata mea.
Foarte corect scrie in Biblie despre <apele de sus si apele de jos>; simteam ca plutesc la sute de metri deasupra pamantului, intre doua straturi de nori.
Ma duc sa ma plimb in Viena cu 6 euro jumate in buzunar. Daca supravietuiesc zilei de azi, iti scriu din Copenhaga."
.
I travel not to go anywhere, but to go. I travel for travel's sake. The great affair is to move. ~Robert Louis Stevenson
Abonați-vă la:
Postări (Atom)