Day 3

Day 3

      Pe data de 7 am ramas singura acasa. Am scris cateva mailuri, am despachetat, mi-am aranjat toate lucrurile sub pat pe trei sectiuni: haine-utile-carti.

      Apoi am iesit cu bicicleta, iar dupa 45 de minute am gasit plaja, in ciuda profetiei facute de Ioana. Mi-a cazut totusi de cateva ori (mai multe…dupa 8 am incetat sa numar). Oricum, rugged bike is better than no bike.

      Plaja daneza, sau ce-am vazut eu din ea, e destul de salbatica: din strada dai in camp, apoi urmeaza o mica portiune de nisip (mai degraba namol), apoi marea, delimitate de niste drugi de lemn (God knows why, puteam sa ma impiedic si fara ajutor).

      Pe o portiune destul de lunga, marea nu este prea adanca; am putut intra imbracata fara sa ma ud prea tare. Mai departe n-am intrat.

      Seara am tras de Ioana sa mergem impreuna, si am nimerit in port, intre pescarusi. Prefer plaja.

      7 iulie a fost ziua mea de reorientare. Pe 8 mi-am pierdut CV-ul. Imi place ca scrisesem in CV “an eye for details”, si totusi l-am cautat o dimineata intreaga. A trebuit sa imi fac altul, dar nu am iesit la “imparteala” pentru ca a plouat.

      Imi place aici, desi so far am gasit doua aspecte ale vietii de calator: satisfactia de a calca pe pamantul altora, iar pe de alta  parte un sentiment de intrainare fata de cei ramasi in urma, fata de tara natala si fata de tine insuti, vechiul “eu”. […]

      Bruma de sentiment de apartenenta pe care am avut-o pana de curand, a fost inlocuita cu “declaratia de independenta” .[…]

      Farmecul calatoriei mele este ca nu stiu niciodata cand se va termina, insa reusesc sa transform frica de esec intr-un rush de adrenalina, wich gives me strength to go on.

      As I write, ma aflu intr-un lan de grau, langa o padure din satul Ganløse, la 27 de km de Copenhaga.

      A fost o aventura sa ajung aici. Din Kastrup pana in Norreport am luat autobuzul 3 zone (!!!voi afla intr-o zi ce inseamna asta) pana la Hilton Hotel, apoi am gasit metroul. Metroul nu are conductor, merge programat pe calculator. Geez…am aflat abia dupa ce am coborat.

      Am ajuns vie in Norreport, apoi la cabana. E liniste aici…un fel de liniste care nu dispare nici cand este zgomot…si crede-ma ca este.

      Ne-am organizat, am spalat cabana, am spalat rufele cu detergent de vase si le-am agatat la uscat in pomi. (s-au organizat, au spalat cabana, au spalat rufele cu detergent de vase, si le-au agatat in copaci…eu notam in jurnal).

      Si iata ca stau aici in lan, cu pantalonii murdari, alaturi de cel mai bun prieten al omului, as they say, care mi-a capsat amandoua mainile si mi-a ros si stiloul.

      Cand voi avea bani de film, voi atasa si poze.